Cum arată Responsabilitatea*?
Datorită faptului că am contribuit şi eu asupra Raportului de Responsabilitate Socială pe 2010, săptămâna trecută am participat la European CSR Lessons. Drept urmare, le mulţumesc lui Dragoş Dehelean şi Corinei Iordache pentru invitaţie. A meritat întru totul atenţia şi participarea.
În cadrul unui asemenea eveniment apar lecţii/ exemple ce trebuie împărtăşite.
Am scris de multe ori despre cum belgienii dau clasă în ceea ce priveşte responsabilitatea socială (deci nu neapărat corporatistă). Capitolul colectării selective a deşeurilor menajere ar fi un prim exemplu. (S-a desfăşurat o asemenea campanie în România deoarece îmi amintesc cum, la PR Forum 2011, Image PR menţionau şi ei cazul Belgiei ca model în această direcţie). Au pur şi simplu o grijă estetică asupra modului în care arată locuinţa lor (şi nu numai; există o cultură de a curăţa/ mătura şi în dreptul locuinţei/ gardului vecinului, nu doar în ceea ce îi priveşte). De asemenea, trebuie menţionaţi şi la capitolul responsabilitate faţă de alimentaţie (în fiecare zi găseai lădiţe cu fructe în holul facultăţii, şi fiecare student/ elev avea voie să ia un singur fruct. Mi s-a atras atenţia când am vrut să iau un măr şi pentru colega mea). Cât despre cultura folosirii active a bicicletei ca mijoc de transport alternativ speaks for itself, ca să spun aşa.
Şi nu ştiu dacă toate aceste reglementări au de-a face cu faptul că sunt un actor foarte important în cadrul Uniunii Europene. Aşadar, nu cred că măsurile au venit de undeva de foarte de sus, cel puţin, nu mai sus de proprii umeri 
Bine, dacă mâ gândesc cum arătau agendele profesorilor belgieni, îmi dau uşor seama cum belgienii sunt responsabili în general.
Să revenim totuşi la European CSR Lessons. Ah, dar tot în Europa eram. Deci suntem bine.
Maryna Saprykina, Head of the Board, Centre for CSR development (Ukraine), a vorbit despre diferenţele de gen la nivel de top management. Concluzia: chiar dacă intră pe picior de egalitate cu bărbaţii într-o companie, atunci când parcurgem piramida centralizării funcţiilor, spre vârf, femeile cam… dispar din peisaj Maryna a vorbit despre ceea ce pierdem atunci când abordăm o perspectivă unilaterală asupra afacerilor, în general. Mai exact, atunci când excludem sau subestimăm rolul femeilor în funcţiile de conducere. Printre concluzii, ne-a prezentat cum un program de responsabilitate socială destinat femeilor i-a făcut pe bărbaţii din compania respectivă să se întrebe: “Ok, şi de noi cine are grijă?” Interesant, nu? La final, cu toţii ne cerem dreptul la atenţie, la grijă.
Domnul Wolfgang Kraus, Community Relations & Social Affairs Manager, OMV Group ne-a spus direct: “Cum să ne învinovăţiţi pe noi pentru poluarea mediului când voi o cereţi? Voi cumpăraţi toate acele maşini mari care consumă carburant şi poluează, în definitiv.”
Nu aruncaţi telefoanele vechi. Ele pot fi vândute şi reutilizate, într-o anumită măsură. De asemenea, toată această activitate generează locuri de muncă la rându-i. Pe această direcţie şi-a argumentat discursul domnul Denis Guibard, Vice President “Sustainable Development, Products & Services”, France Telecom-Orange.
John Aston, President, AstonEco Management, susţine că accentul în CSR nu ar trebui să mai cadă pe C (deci pe Corporate SR), ci ar trebui să rămână doar SR (Social Responsibility). Aici putem înţelege şi implicarea altor actori dar şi asumarea individuală. Cumva, ne învârtim într-un cerc, întrucât şi indivizii trebuie în definitiv educaţi, ajutaţi. Probabil, în final, aceste dependenţe se vor slăbi.
François Rouvier, Director of Sustainable Mobility, Road Safety and Social Affairs, Renault SAS, a vorbit despre profitabilitatea generată de implicarea femeilor în departamentul de vânzări (cel puţin, din câte-mi amintesc) al companiei pe care o reprezintă. Astfel, una dintre idei a fost că “femeile, deşi nu vând la acelaşi preţ cu bărbaţii, vând mai mult, numeric, datorită capacităţii lor de relaţionare mai eficientă cu persoanele de ambele sexe”.
Prezentarea Danei Dobrescu, Communications Manager, Unilever South Central Europe, s-a axat pe modul în care o multinaţională mare, precum este Unilever, reuşeşte să inspire atât prin rezultate (ajustări şi îmbunătăţiri la nivel de ambalaj şi produs) cât şi prin atitudinea şi obiectivele îndrăzneţe propuse.
Cristina Horia, Executive Director, Fundatia Sensiblu, a vorbit despre motivaţiile unui lanţ de farmacii foarte bine cunoscut de a se implica într-un proiect de CSR şi de a-şi ajuta efectiv comunitatea. Astfel, dumneai a fost categorică în ceea ce priveşte legătura dintre activităţile de CSR şi linia strategică de business a Sensiblu. De asemenea, dumneai a menţionat că CSR-ul nu trebuie confundat cu PR-ul. De fapt, primul este înclus în agenda celui din urmă la capitolul creare de reputaţie, cel puţin. (a completat Mona Nicolici)
Şi prezentări au tot fost Aici lista cu vorbitori.
Revenind. Mă gândeam, acest om responsabil, cum ar arăta?
Încercare de portretizare (lista poate fi completată prin comentarii)
– Face acest om responsabil sport? Când, dimineaţa sau/ şi seara?
- Câtă apă, câte fructe şi legume consumă omul pe deplin responsabil?
– Doarme suficient? Iese în oraş suficient? Îşi rezervă timp pentru el însuşi/ ea însăşi?
– Cât de des şi ce anume citeşte?
- Cât de des se vede cu cei apropiaţi/ îşi sună măcar apropiaţii?
- Cât de des zâmbeşte fie la punctele de contact cu clienţii, fie în RATB/ metrou, fie pe stradă unor trecători care s-au arătat mai binevoitori?
- Îi pasă de modul în care se îmbracă, cum şi ce trasmite prin acesta?
- Are grijă să-l atenţioneze pe celălalt când cel din urmă încalcă vreo lege spusă sau nespusă a bunului simţ?
- Îşi îndeplineşte sarcinile la timp?
- Are o cultură a timpului sau, măcar, se străduieşte în această privinţă?
- Mai visează el (cu ochii deschişi)?
To be continued.
Cam atrăgător acest portret al responsabilităţii, nu-i aşa?
Sunt întrebări pe care mi le adresez în primul rând mie şi învit pe oricare din cititorii acestui post s-o facă individual.
Nu mă mai lungesc cu “garderoba Responsabilităţii”, nu de alta, dar întârzii la întâlnirea cu ea
Să fim cât mai atrăgători zic!
*O responsabilitate, două responsabilităţi (pentru că tot am vorbit despre diferenţele de gen)
Pingback: Impresii de la “European CSR Lessons” « Vorba Corinei