Bilanţul responsabilităţii sociale pe 2010. Let’s PR it!
1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat în societate în 2010 şi de ce?
Primele trei companii care-mi vin în minte, în funcţie de activitatea de CSR din 2010 şi, poate, datorită comunicării acestei activităţi în mediile sociale online, sunt: Petrom, BCR, Orange România.
Companiile menţionate sunt primele printre apreciate deoarece, având un profil de companie gigant, şi-au atribuit cauze pe măsură, cu exemple asemenea în toate cele trei cazuri. Petrom: Prin România (proiect continuat şi anul acesta în rândul bloggerilor notorii), Ţara lui Andrei, Crosul Petrom şi altele. Am apreciat proiectul Prin România întrucât cei care au avut şansa de a vizita România de-a lungul şi de-a latul mi-au stârnit stări profunde de invidie, şi o sete, nu de cola neapărat, ci setea de a cunoaşte România; BCR – Start! Business; construirea de case sinistraţilor din Nordul Moldovei, ş.a. Ajuţi nu doar când e frumos să crezi în viitor (antreprenoriat), dar ajuţi şi când este imperios nevoie de tine, în prezent, în situaţii de criză. Aici merită să arunci banii; Orange România – pentru că au încredere în copii şi în educaţie, pe lângă încrederea în proiectele de mediu.
2. În ce masură marile companii au răspuns în 2010 aşteptărilor tale în privinţa împlicării în societate? (te poţi referi atât la ce au facut bine, cât şi la ce au făcut greşit sau la ce nu au facut, deşi ar fi trebuit)
Companiile au făcut bine că s-au implicat în activităţi de CSR. Spre fericirea lor “interioară”, sper că totul merge strună în celelalte straturi ale activităţii lor, întrucât, atât timp cât afişezi veleităţi de CSR înseamnă că-ţi permiţi un lux (deşi nu este neapărat o condiţie, cum amintesc în finalul articolului). Un lux de a trăi bine, ca firmă, şi de a ajuta sau măcar de a comunica dorinţa de a ajuta şi pe alţii să facă asemenea. Pe de altă parte, parcă nu mă mai interesează, ca public, faptul că tu, ca firmă, ai de fapt interese de business în spatele posterului verde nuanţat în care spui … verzi şi uscate. Dacă output-ul e pozitiv pentru comunitate, toate felicitările mele iniţiativelor de CSR. Inclusiv celor mioritice. Ştiţi cum e de fapt cu exemplul României şi nu numai: forme să fie, că fondul câştigă teren din urmă. 
Am observat că au fost câteva companii care s-au concentrat pe finanţarea unor proiecte de dezvoltare a domeniului educaţiei în zone mai puţin favorizate, ceea ce mi se pare excelent întrucât este crezul meu şi, sper, şi al companiilor care îmbrăţişează astfel de direcţii (cum este Orange România, spre exemplu), deoarece aici lucrurile vor avea cele mai înfloritoare rezultate. Pe termen lung. Ca şi relaţiile publice, CSR-ul este, sau ar trebui să fie, o activitate conştientă şi desfăşurată pe termen lung, nu doar de sezon. Aşadar, practica de faţă trebuie să intre în profilul de activitate al firmei, ca parte a “stilului” lor, şi nu doar o modă.
3. Ce aşteptări ai de la companii în privinţa responsabilităţii sociale pentru 2011?
(te poţi referi la: cauzele pe care vrei să le susţină, modul în care ar trebui s-o facă etc.)
Cum am spus mai sus, eu cred, orbeşte chiar, în proiectele educaţionale. Aşadar, aşteptările mele se îndreaptă în această direcţie. Noi, românii, nu prea avem probleme de mediu, mă refer la poluare. Doar cu inundaţiile. Ah, că ne place să facem curăţenie unde chiar nu trebuie, adică ne place să stergem pădurile de pe harta ţării, este altă discuţie în care, de fapt, nu se stă la discuţii, se execută. Sunt lacune mari în ceea ce priveşte comportamentul unei anumite clase sociale de români, ah, şi mă refer la zona urbană, dar education will save us all, hopefully. Or the educational CSR, at least. Nu de alta, dar îmi doresc ca şi în viitorul cel mai din viitor să folosesc stereotipul: “România are cei mai buni elevi/ olimpici/ studenţi/ ingineri/ medici”. Nu ne dorim ca stereotipul acesta să moară mai uşor decâ ar muri în mod normal. Trebuie pompat. Cu bani, şi cu atenţie direcţionată.
Aşteptările mele se îndreaptă către sora mai mare a responsabilităţii sociale, mai exact, asupra responsabilităţii individuale. Mi-ar plăcea, de exemplu, ca sătenii acestei ţări, conducători pe aproximativ jumătate din pământurile României, să aibă liber la primari supli şi deşteptaţi. Încă nu le cerem conturile de Facebook (primarilor). La bilanţul următor.
4. Ce eşti dispus să faci pentru a le stimula pe companii să fie mai responsabile în 2011?
(în contextul crizei economice, ne interesează daca eşti dispus să recompensezi companiile care se implică în rezolvarea unor probleme sau să le sancţionezi pe cele care nu o fac).
Dacă a recompensa înseamnă a investi în loialitatea mea faţă de brand, adică să continui să achiziţionez acele produse sau servicii, da, aş “recompensa” companiile respective. A sancţiona companiile care nu se implică cu integritate în campanii de CSR ar fi sinonim cu refuzul de a cumpăra produsele sau serviciile lor. Ar mai înseamna să încurajez word-of-mouth-ul într-o direcţie negativă la nivelul meu de comunicare. Sau aceasta ar însemna deja un serviciu?
Practic, modul în care pot încuraja o companie depinde foarte mult de cauza lor. De exemplu, dacă firma încurajează mersul pe bicicletă în defavoarea maşinilor, aş încuraja această direcţie prin folosirea bicicletei pentru transport. Într-un mod limitat, bineînţeles. Însă, dacă firma construieşte case pentru sinistraţi, s-ar putea să-mi fie mai greu să-i încurajez la un nivel activ. Poate doar proactiv. În această direcţie, ca om de comunicare, aş scrie de bine despre ei, iar ca persoană obişnuită, le-aş deveni client sau aş continua în a le fi client.
Concluzii fecunde
Întrucât cred în responsabilitatea individuală destul de mult, acesta este argumentul principal pe care l-aş adresa companiilor care spun sau cred că nu au bani de CSR. Ca director de companie, aş încropi un CSR homemade care ar consta în educarea angajaţilor mei în ceea ce priveşte un comportament responsabil acasă, la serviciu, pe stradă, cu ei înşişi. Începând de la colectarea selectivă a deşeurilor, până la curăţarea spaţiului din faţa porţii vecinului, de exemplu. Belgia este o ţară care arată cum arată întrucât aceste practici ieftine la buzunar tocmai menţionate sunt, de fapt, destul de scumpe, dacă senzaţia pe care o ai când mergi prin orăşelele lor e de străzi/ garduri/ case/ grădini parcă şterse de praf, de porţelan.
Dacă aş continua lista, cititorul, inclusiv eu, ar rămâne cu mai puţine, aşadar, pledoria mea se încheie aici.
Pe curând. Pe tema CSR-ului ori ba.
Pingback: Bilantul Responsabilitatii Sociale pe 2010 « Dragos Dehelean – Relatii Publice si comunicare online
Pingback: Cum arată Responsabilitatea*? « Dumitriţa Hîrtie