Povernei 6-8

Am găsit cu greu această adresă (Povernei nr.6-8) acum trei ani, atunci pășind pentru prima oară în curtea Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, într-o după amiază de vară târzie. Îmi vin în minte cozi lungi de  [viitori] studenți emoționați, entuziaști, unii  neriscându-și nici ultimele secunde înainte de admitere, ținând cu evlavie cartea de filozofie la înaintare și ignorând privirile necunoscute. Îmi amintesc mulțimea din Polizu, îmi amintesc cum sala de examen se golea cu fiecare minut trecut, întrucât puțini au citit programa de examen, așteptându-se la ceva similar admiterii la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC), au fost surprinși la primirea subiectelor. M-am pregătit cu drag pentru FJSC, purtând-o în lista cu planuri timp de trei ani, însă pe ultima sută de metrii am ales-o pe cea prezentă. In spite of the way it happened,  FJSC was my first love…needs to be remembered.

 Chiar dacă a plouat, la propriu și figurat, de-a lungul celor trei ani, eu am iubit Bucureștiul gratuit inițial, a prori și dezinteresat. Încă.

Am crescut datorită Facultății de Comunicare și Relații Publice(FCRP), SNSPA. Am avut ocazia să fiu pregătită de profesori cu renume,  ce au ajuns să fie citați și în cursurile de la Sorbona. Colegi ce s-au făcut remarcați în industria de profil încă din primii ani de facultate.  Prea puține cuvinte să pot descrie “input-ul”  soft și hard. Mândră să fiu absolventă a unei dintre cele mai bine cotate facultăți de profil din țară

Au trecut trei ani. Nu știu când. E un truism, probabil, pentru orice absolvent să fie îmbătat de nostalgie, dar e un truism frumos și dureros ce-și merită retrospectiva.

Încă 10 zile Erasmus și-mi voi încheia studenția pe o stradă al cărei nume mi-a fost greu să-l pronunț acum cinci luni. 

Îmi voi aminti  pașii repezi spre Povernei, îi voi reîntâlni  în curând, dar voi încerca să pășesc ușor, taking my time to remember the way I was running to my classes..courses..exams.. respecting deadlines…and all its untold stories.

Forever Love for FCRP. I had the time of my life in its arms.

Mi-e dor de emoțiile și puritatea visurilor de atunci. Mi-e dor de momentele în care căutam strada Povernei nr.6-8, obosită și fascinată ca un copil ce vede ceva frumos în vitrină și se îndreaptă cu ochii mari spre aceasta; ca un student ce-și amintește de sine scriind pe un blog de călătorie, cu ochii la fel de mari ca atunci, ochi ce acum observă mai multe în vitrină. Câtă inocență..ce se pierde…câștigând.