Retrospectivă la început de final

Mai sunt doar 11 zile și nu voi mai fi student Erasmus. Student Erasmus în Belgia. Și nici măcar student, doar o licență suținându-mi încă prea puțin conștientizata calitate de student. Am accentuat Belgia, pentru că da, a fost cea mai aleasă destinație când am candidat pentru bursă. Și cum nimic nu e gratuit, nici acest lucru nu a fost gratuit.  It paid me off. Belgia e  prea mult diferită de mama limbei mele, și nu are rost să mă refer la aspectul economic și politic, ci mă  refer pur și simplu la ceea ce ne doare pe noi acasă: “cum arată”.

Voi reda lapidar, doar împrejurimile  minunatei case în care am locuit timp de 5 luni,  numită cu tâlc: “The Big Brother’s House”:

- străzi “ondulate”, ce nu sunt aglomerate de oameni sau mașini, însă curate și frumos îmbrăcate în plantații oranamentale și chiar frumos mirositoare precum trandafiri albi, ca să mă rezum la un exemplu;

- străzi pe care poți merge singur(ă) în miez de noapte, nu pentru că nimeni nu ar fi pe stradă, ci pentru că pur și simplu nu se întâmplă să  fii  întrebat de-al cui ești, ca s-o zic frumos;

- belgienii au un cult al ordinii, disciplinei, al programului bine pus la punct, și acest lucru se vede în calmul abordat, zâmbetul acordat, îmbrăcămintea purtată, atitudine, în general;

- soarele strălucește din ce în ce mai intens în ultima vreme, nu reușește să încălzescă ca la noi, însă strălucește și pentru vremea în care a lipsit;

-  grija pentru detalii îți dă o anumită siguranță, începând de la atenția sortării deșeurilor până la mijloacele de  transport, de exemplu;

- când trec pe langă curtea vecinului, ce e de fapt open-space/ garden, încerc să- i găsesc un defect, un lucru ce nu se potrivește în decor, ei bine, nu găsesc; grădina udată încă din zori, nici un fir de iarbă în plus sau mai lung, și daca mai nimerești o zi în care proprietara a gătit ceva dulce ( nu de puține ori am simțit aroma cozonacului! ), zâmbești și-ți spui că nu ești personaj de poveste, totuși;

- astăzi, după un frumos examen, am luat la picior Kotrijk-ul, poate nu sunt eu cu capul în nori în țară , însă albastrul cerului de aici aici, în contrast cu albul norilor, e  mai clar, e mai..albastru…e mai optimist.  

Lumea pleacă, ne luăm rămas bun și ne promitem reciproc, că One Day..ne vom vedea din nou.

Kotrijk-ul e un oraș mic, Belgia e o țară mică, Erasmus e un program scurt, noi suntem mici, însă Kotrijk e un oraș frumos, modest  ca atitudine, ce-ți oferă  resursele să te simți the ruler of the world at every step, of your own life, actually. Erasmus e doar un ghem într-un cerc cu mulți jucători, depinde doar  de cei ce se joacă cu el cât de densă și puternică va fi pânza într-un final generator de începuturi. Recomand Belgia tuturor celor ce doresc o bursă Erasmus.  Am doruri împrumutate prin atracțiile Olandei, Londrei sau Parisului, și în alte destinații unde mi-am purtat pașii, însă unul mă ține aproape de casă, și odată ajunsă acolo, mă voi gândi aici, pentru că așa sunt/em, tributari dorului.

 Nu aș vrea s-o spun, nu-mi plâng de milă, însă o să-mi fie dor de civilizație.

In the end, I’ll say just goodbye. See you soon.