Îi iubesc…

…pe ei, pe oamenii care și-au amintit că vin acasă, atunci, acum, și data viitoare. Întotdeauna voi veni acasă, și ei știu asta. Acum, oficial, tastele ar trebuie să se miște pe ritmuri de dansuri de societate, cu reguli stricte, și parteneri aleși pe muchie de cuțit, în alt document…dar, neoficial, ele scriu o poveste în sufletul meu, în mintea mea, pe expresia chipului meu. Le mulțumesc celor care nu au uitat de mine în aceste patru luni din cinci,  în care mi-am ascuțit dorul de casă. Le mulțumesc Larisei, Cristinei, lui Justinian..lui Andru.  Mulțumesc Larisei pentru sacrificiul pe care-l va face ca să mă vadă. Mulțumesc Cristinei și lui Justinian pentru fotografii.Le mai mulțumesc colegelor de grupă care nu au uitat că sunt Available pe Yahoo Messenger dintr-o mare -țară- mică…și nu de undeva din București…Le mulțumesc lui Hash și Narcisei pentru că nu s-au schimbat din liceu până acum…Roxanei I., pentru că m-a surprins când mi-a spus că vrea să mă aștepte la aeroport…

Mă simt bogată datorită vouă. Fie că mă așteptați pe mine, sau pe Depeche Mode, eu voi fi acasă .

Vă iubesc sincer și necondiționat!

A voastră.