Diferențe culturale. Est și Vest
…analizate localizat, privite încă de la origini.
Mâine se încheie unul dintre cursurile Erasmus, Applied Psychology, respectiv: Social, Pedagogical and Psychological issues. Majoritatea orelor pentru studenții Erasmus sunt abordate foarte personalizat, implicând multă dedicare din partea ambelor părți, profesori și elevi. Mai ales când materia este de o așa natură. Umană. Ultima parte a cursurilor de astăzi a fost despre “Parenting”. Cum a funcționat sistemul educațional formal și informal până acum. Ce valori am moștenit/ne-au fost transmise și pe care le vom transmite asemenea.
Aici voiam să ajung.
În ecuație, partea de Est era reprezentată de către doi studenți români, iar Vestul de 2 studenți din Germania și unul din Suedia. Toți de parte feminină. Am fost întrebate care ar fi un top al primelor trei valori pe care am vrea să le transmitem copiilor noștri.
Valorile alese de fetele din Vest erau parcă trase la indigo:
-stand up for what you believe in;
-self-confidence;
-encourage their children to have a strong individuality.
De acord cu valorile lor eram și noi. Dar am spus-o altfel, și în altă ordine. Chiar dacă apreciam aceleași valori, le aprobam, pe altele le-am prioritizat:
- Respect;
-Striving for Passions;
-Morality;
-Self-development-> Self-esteem;
-Aware of own originis on our way to accomplish the dreams we believe in.
Evidentă diferența, așa e?
Profesorul cunoaștea stilul românilor de a se raporta la lucruri, în general, chiar dacă este din Vest. Ne urmărea cu precizie, și privea la predictibilitatea pe care o afișam. Aș putea continua discuția despre diferențe, ar fi interminabilă. Deși, în mare, doar metoda prin care ne raportăm la obiective, provocări diferă, țelurile fiind aceleași. Dar oare nu (și) metoda ne dă bătăi de cap?
Când erați mici obișnuiați să vă jucați cu părinții? Tina, Sara și Ulrike au răspuns la unison și cu zâmbetul pe buze, că da.Pe când noi nu am putut spune același lucru. Acum văd familii tinere, moderne, în parcuri, împreună cu odraslele lor, și e îmbucurător. Da, cred că ar trebui să investim mai mult în lumea noastră ludică. La orice vârstă chiar. Este o “afacere”profitabilă, mai ales pe termen lung.
Pai si eu ma jucam cu parintii
Ce rau imi pare ca am pierdut ora asta 
Si da, diferentele sunt vizibile. Valorile care au primat la voi, romancele, sunt orientate catre parinti : respectul pentru ei, constiinta originilor. Ca de, se stie ca la noi e populara zicala “Eu te-am facut, eu te-omor”. Si sa insufli tu, ca parinte, valori care sa te rasplateasca pe tine pentru ca ai adus pe lume si ai crescut copilul, abia acum o vad ca o trasatura fundamentala a caracterului national si ca pe un mare egoism: majoritatea romanilor fac copii pentru ei, nu pentru copiii in sine.
Cat despre Vest, valorile sunt orientate spre copil, spre binele lui. Ceea ce mi se pare generos. Pentru ei e mai important ca a lor copil sa fie capabil sa se descurce singur in viata si sa lupte pentru sine, decat sa la pupe manusitele permanent. Foarte frumos. Aduc copii pe lume pentru ei insisi, ca fiinte noi, si nu pentru a avea pe cineva care sa aiba grija de ei la batranete. Eu una le sunt profund recunoscatoare parintilor mei despre care, in chip ciudat, abia acum realizez ca au o mentalitate vestica
Sunt mandra ca Romania a fost reprezentata de un copil cu bucle aurii si priviri verzi, copil ce a zburdat pe pamant romanesc,copil cu bunici,copaci si flori in par:)
@ Lana: Răspund personal la commentul tau(pentru că am reprezentat jumătatea românilor în discuție, însă nu valorile estice în totalitate):D. Valorile pe care le-am enumerat eu sunt ultimele trei. Pot zice că am avut parte de ambele orientări, est-vest: bunica mi-a insuflat baza valorilor în primii ani de copilărie, iar pe urmă am beneficiat de libertatea, încrederea și suportul mamei, având copyright-ul pe absolut toate deciziile mele. Nu mă consider un produs estic și nici vestic, ci o simbioză, căreia îi sunt recunoscătoare. Iar, culmea, eu am vrut și am fost încurajată să zbor. Cred că noi avem avantajul primei generații de după comunism. Prima generație căreia nu i-a fost interzis(în masă) să se uite mai departe de propria curte. Vorbind de generalități, însă, de firea “mămoasă” a românului, este adevărat că ținem și ne ținem de generații, și că ele acționeaază precum un filtru la input-ul cu valențe vestice. Poate de aceea vesticii sunt recunoscuți ca popoare mai reci, iar noi ca oameni mai calzi, mai primitori. Amuzant sau nu, profesorul de engleză astăzi a folosit în context cuvântul “overwhelmed”: “In Romania you are overwhelmingly warm welcome”;) That says something.
@Larisa: peste mai puțin de două săptămâni ai să vezi că buclele mele nu mai sunt atât de aurii.Probabil pentru că nu prea mai stau pe acasă:D. Verdele privirii îl port cu drag. Dincolo de complimete, pentru care-ți mulțumesc, descrierea ta mi-a creat o stare de melancolie…
Buna din nou, cat de interesant este post-ul asta! wow
respect si moralitate, ce pietre de moara se atarna de gatul bietilor copilasi ! 
Sunt intrutotul de acord cu Lana..in Ro parintii nu vorbesc cu copiii lor..eh, sa nu incep ca cine stie cand termin…romanii se plang de problemele lor si le pun in carca coruptiei, manelelor..dar toate carentele de comportament si complexele se contureaza in familie..dar nu cred ca trebuie sa spun asta pe blog-ul cuiva care studiaza psihologia..
@1morning: Este adevărat că părinții în România nu investesc calitativ sau cantitativ în comunicarea părinte-copil. Ne place să dăm vina pe sistem, ne place să “stick to the past”. Ca atitudine, comportament, valori. Și se creează un filtru compact, greu de străbătut de input-ul nou.Și cred că e bine să zici pe blog tot ce crezi tu..:)