Comentarii pentru: Leul și Țara leului

de: dumitrita

dumitrita — Sun, 03 May 2009 12:51:49 +0000

@Marius: De acord.:) Am să mă explic, însă, mai bine, cred că sunt cam vagă uneori.:D Prin simplu fapt că nu ne arătăm frumusețile e ca și cum le-am ascunde.De ce? Pentru că lumea e mare daca nu ieși cu nimic în evidență, și mică daca te impui (asta e chintesența intro-ului). E doar o chestie de nuanță, și culmea, contează. Dacă eu și colega mea de facultate nu am fi avut obiectiv comun în Bruxelles, nu ne-am fi întâlnit.:) Mi-am format imagini despre anumite țări, aici în Erasmus, nu numai din prezentările lor, mai profesioniste sau nu, ci și din modul lor de a fi, de a interacționa.

De aceea, cred și eu că este mai important cine ești, sau ceea ce arăți că ești, pentru că așa vei ajuta la conturarea unei imagini dezirabile asupra locului de unde vii, construită organic, aparte de stereotipurile în care erai împachetat înainte de a fi cunoscut chiar.. word-of-mouth-ul nu poate fi contestat, lucru cunoscut. Brand personal, creat și adhoc, așadar.

Totuși, aceste rezultate, legate de fond, se văd în timp.E un proces cronofag. Și uneori nu avem răbdare, pentru că doare. Mai ales când îți spune cineva că nu ar vizita România pentru că nu este o țară dezvoltată și că preferă altele, precum Belgia. Depinde care le sunt interesele în ceea ce privește România.

Și da, subscriu la “imaginea României încă de pe aeroport”. Când am venit din State, cu un entuziasm mai mare decât cel de la plecare, am fost trezită de “frumoasele vorbe ale compatrioțiolor mei, și parte feminină și masculină. După ce am încercat să fac o mică descriere României unor vizitatori londonezi, mi s-a făcut observație să mă mișc mai repede, zis pe românește de niște” cavaleri”, în contextul în care chiar mă mișcam:).Adaug că ploua, simbolic, bacovian, afară.Welcome to your country, Dumi! mi-am zis.Sper să fi fost un exemplu singular. Otherwise, I love my country!

de: Marius Constantin

Marius Constantin — Sun, 03 May 2009 11:48:03 +0000

Cu cât cunoaștem mai mulți oameni cu atât lumea este mai mică.. (Ai scris în intro că lumea este atât de mică)

(degeaba avem frumuseti daca le ascundem)
Totuși, nu facem nici un efort pentru a ne ascunde frumusețile, la fel cum, de cele mai multe ori nu facem nici un fel de efort pentru a le arăta..

Pentru că am vorbit cu mai mulți trainee din medii destul de diferite (Africa, Asia, SUA, Europa) despre România și despre români.. mi-am conturat câteva opinii personale în acest sens.
Diferența dintre o țară și alta este dată de percepția publică despre țară iar percepția publică este influențată mai multe de oameni decât de resurse și este influențată în principal prin media.
Părerea străinilor despre RO este în general zdruncinată atunci când ajung în România ) spun asta pentru că am adus câțiva.. de la aeroport și am fost martor de la primele reacții.
Ca o mențiune suplimentară, eu continui să cred că indiferent dacă poate fi considerat ca avantaj sau dezavantaj.. de la un anumit punct, contează doar cine ești și nu de unde vii..

de: dumitrita

dumitrita — Thu, 30 Apr 2009 00:33:45 +0000

Ti-am parcurs commentul cu ochii mari si l-am incheiat cu un zambet. Intr-adevar, este vorba de stilul romanului de a fi, ce transmite el , si de word -of- mouth, daca e chiar gura lui, e si mai bine. Mi am facut o prietena foarte buna din Polonia. Da, la inceput, amandoua am esuat in a spune ceva despre tara celeilalte. Pasul doi a fost: let’s talk about it, then..entuziasmul fiecareia facand totii banii. La fel cu Turcia. Li s-a facut observatie ca nu au pomenit de partile mai negre/gri ale tarii. Insa noi, publicul, la unison parca, le am luat apararea:”Insa noua ne place ce ne-au oferit, nu vrea sa stim despre the dark sides”. Imaginile m au convins ca in Turcia ai ce vedea , dar emotia lor m-a convins ca trebuie vizitata.In cazul Poloniei, mi am pierdut un centimetru de zambet cand am auzit parerea sincera pe care polonezii o au despre romani: “Stau in fata bisericilor si cersesc, beau”. Personal, nu cred ca este vorba in totalitate de romani, ci de locuitori ai teritorului roman. Ce ti s-a intamplat tie, cu turistii dornici sa vada Romania, se datoreaza in primul rand tie, si dupa aia Romaniei. Ordinea este fireasca: degeaba avem frumuseti daca le ascundem.

de: Ariko

Ariko — Wed, 29 Apr 2009 23:30:08 +0000

Eu am ajuns la o conluzie destul de “personala”, ca sa nu zic ciudata pe tema asta. Mi se pare ca imaginea unei tari este data de modul in care tara respectiva are grija de propriul popor. Mi se pare ca oamenii sunt singurul lucru care poate avea vreo influenta asupra imaginii de tara, restul sunt doar obiecte in peisaj. Nici un “slogan” turistic nu va avea consistenta, atata timp cat nu vine de la noi, nu e compus de noi. Iar romanii sunt mult prea stresati, Romania ii face asa. Cum ar putea Romania sa fie un the land of choice, daca romanii au impresia ca nu au alternative la multe din situatiile in care sunt, daca pentru multi considera ca singura alegere este Romania sau nu-Romania?
Am ajuns la concluzia asta dupa un studiu la fel de personal. Am observat ca daca chiar iti e dor si drag de tara poti sa convingi oameni sa o viziteze. Noi in Hirosaki unde stau eu nu am fost niciodata mai mult de 4 romani pe an, dar stiu cam toti atatia oameni care au vizitat Romania dintre japii de aici si e doar un oras mic. Si familia mea adoptiva de aici face planuri de viitor…si in orasul asta satuc sunt oameni care invata limba romana…te-ai intreba de ce. Si eu ma intreb si vreau sa cred ca e din cauza Romaniei, ca are miracolul ei.